IUBIM, Doamne!

IUBIRII mele, de dincolo de viaţă, de dincoace de moarte…

Răstigneşte-mă

Pe crucea Iubirii

Şi bate-mi în palme cuiele

Tuturor cuvintelor tale nerostite...

Răstigneşte-mă

Şi lasă spinii trăitelor neîntâmplări

Să-mi atingă fruntea

Cu linia vieţii - curgând spre cer

Răstigneşte-mă

Apoi cheamă noaptea

Şi fă-o giulgiul curat

Ce va să ascundă rănile neînţelesului Târziu...

Răstigneşte-mă

Şi roagă Începutul – Cuvântul neîncuvântat –

Să te întoarcă înapoi,

Înlăuntrul prea durutului DOR...

Te rog, întinde din nou mâna,

Coboară-mi răstignirea şi

Aşeaz-o, definitiv, în viaţă.

Roagă Dumnezeirea

Să-mi ierte îndrăzneala

De a trăi, în genunchi,

Învierea -

Cu IUBIREA pre moarte călcând!

Şi rostind:

IUBIM, Doamne, iartă ne-morţii noastre IUBIREA!

...Şi răstigneşte-mă din nou, dumnezeieşte, până când.

Când...

19 martie 2014, 4.15 a.m.